Cu sufletul agatat in copac

Povestea asta incepe cu o banca si un baiat uitat de lume,neobservat cu gandul la parfumul dragostei.Privirile celor din jur il strapung simtindu-se ca o bucata de sticla.Cu parul putin lung si foarte rebel,incercand cu ochii lui caprui sa priveasca macar o singura data in acea lumina din sufletele celorlalti sperand sa absoarba pana la ultima picatura ..pana la ultimul gram de bucurie si fericire.

E genul de baiat care tinde spre epoca timpurie,la conceptie de realitate lovit si rationament aspru,un critic de mare clasa care isi transpune atat fizicul cat si sufletul in opozitie cu frumusetile oamenilor,ajungand sa creada ca e doar o crengutza urata si mica dintr-un copac ,complet neobservata.

Viata lui incepe intr-un satuc aproape uitat de lume ,dar numai acolo se simte rege si liber.Ceva il atrage spre padure ,un sentiment complet diferit pana acum .Dupa mari expeditii in cautare de lumina de care devenise dependent.De fiecare data se intorcea un zambet larg pe buze care-l facea sa revina si a doua a zi .

Intuitia nu-l insela niciodata si intr-o zi reuseste sa aprofundeze padurea,descoperind un nou peisaj complet diferit ,parca o lume desprinsa din cartea de povesti din care mama lui ii citea.

Locul ii parea destul de departe si care anunta destule pericole,pe cand se plimba cu prietenii lui de bresla ,acesta le povesteste despre locul de dincolo de padure.Prietenii il incurajeaza sa faca pasul catre acel taram ,spunandu-i ca nu e nimic diferit nimic de ce sa-i fie teama.Si serile de vara il prindeau atarnat de acea padure...

Intr-o seara banala cand gandul ii fugea la acel satuc de dincolo de padure,vraja il tragea tot mai aproape si pasind in acel satuc strain , ochii ii fugeau de colo-colo ,iar oamenii pareau de piatra ..aveau sufletele seci si pustii.Intr-o poenita isi gaseste locul parca asteptand ceva ,pe cineva...

Incet incet incept sa apara siluete din negura nesfarsita ,o ceata de copii de aceeasi varsta ca si el.Nestiind ce sa faca ce sa zica isi atinteste privirea spre  o  silueta de dama si inima ii batea si mai tare pe masura ce pasea spre lumina,curiozitatea e mare .

Apare un nou sentiment ,sperand ca e acel ceva ce spera sa gaseasca de atata timp isi face curaj si incearca sa atinga cu vorbele care parca erau mute.

Nu cuvintele sunt problema ii spune domnisoara,ci privirile caci ochii nu pot mintii.Inmarmurit de glasul dulce si miscarile line ii spune buna ...buna seara,neprezentandu-se.

Prefera un fel de schimb...anonimatul lui pentru necunoscut.

Ceva ca un fior ii cuprinse inima era ciudat,seara era de vara si domnisoara se stinge in negura poienitei .

Nopti intregi o cauta ,era convins ca e absolutul ,sursa din care poate sa traiasca fericit la infinit doar sorbind o picatura din lumina ei.

Pana intr-o seara cand domnisoara ii taie calea in timp ce apropria de satuc ...oprit in mijlocul drumului ,pregatindu-se sa ii fure picatura de lumina .Dar surpriza lumina din sufletul domnisoarei era prea puternica ,probabil a "omorat" mii si mii de suflete asta gandea...

-Trebuie sa fii cel care ma cauta atat de mult ...de ce ? vrei sa gusti din fericirea mea?trebuie sa o meriti...

-Am prea putin sa iti ofer.

-Sufletul e mare dar este gol, ce s-a intamplat?

-In lumea in care traiesc sunt un nimeni,absenta sau prezenta mea este neglijabila.

-Imi pare rau sa aud asta ,pari un baiat destul de dragut si sensibil,dar ai grija ca stea de dragoste si fericire sa nu puna stapanire pe tine.

Privirea ei il facea sa se simta important ,ceva care nu ii se mai intamplase pana acum.

Seara parea sa-si piarda din contrast ,petrecusera mult timp discutand ,facand schimb de ideei .

In drum spre casa se gandea daca ea e cea care il fermecase ,cea care ii trimisese atatea chemari.

Dimineatza se gandea ca totul a fost un vis si ca domnisoara era doar in capul lui ,rezultatul unei imaginatii care parea ca are radacini in realitate.

Ziua statea pe banca la umbra unui nuc,frunzele dansau atat de frumos il bataia unui vant usor rece.Isi pune mana sub cap si ochii ii atarna in cerul albatru incercand sa descifreze formele norilor.Usor usor se lasa purtat de acelas gand ...domnisora de dincolo de padure.

Sentimente care se bat in cap ...si setea isi face simtita prezenta,si seara se apropria iar el o astepta ca pe o cheie ce deschidea poarta catre un taram magic.

Chiar daca drumul era lung si plin de peripetii ,trebuia sa ajunga la ea .Raspunsuri ,dragoste sau doar pur si simplu e imaginatia mea ,oare ce caut eu ?

Seara se asterne ,iar el entuziasmat isi ia inima in dinti si pleaca catre satucul de dincolo de padure.

In drum spre satuc trebuia sa treaca printr-o padure nu foarte deasa cu o oarecum carare ,luna plina ii lumina drumul .Cu ochii pe carare foarte atent chiar daca drumul il cunostea ca in palma ,vroia sa fie sigur ca nu se abate .Inaintand usor prin padure parca ii se parea ca nu se mai termina

Intr-un final ajunse si totul pare atat de schimbat ,poenita era mai goala ca niciodata,parca copacii se rasfirasera ,pamantul atat de plat ,iarba parca incerca sa te prinda de picioare,ceva se  schimbase parca anuntand un eveniment important.Analizand fiecare amanunt simte o mana pe spate o mana calda ,inima ii bate salbatec.Oo nuuu ,nu iar,trebuie sa fiu tare,trebuie ...

-Ai venit ,afisand un zambet cuceritor .

-Da,am venit,uita-te in jur ...nu ti se pare ca e ceva schimbat?

-Desigur eu am aranjat un pic locul .

-Prietenii tai unde sunt?

-Hmm,m-am gandit si la o oarecum intimitate.

-Intimitate ?pentru ce?

-Pentru o discutie importanta.Tot ce ai vazut in mine ,ceea ce iti doresti tu e imposibil de atins

-Intind mana la cer si trag o stea si ti-o fac cadou...nu e de ajuns...

-Nu ,razand usor,esti dragut da' nu vreau ceea ce imi oferi tu

Cazand intr-un joc ,ca unul de carti cu cat potul crestea cu atat el era nevoit sa puna la bataie ce avea el mai de pret.

-Sufletul meu iti ofer si ochii ii se atintira asupra ei,era atat de disperat atat de naiv...

-E prea tarziu ,si sufletul tau e unu bun si nu-l merit ,asa ca ai grija de el nu-l oferi oricui ,o sa vina timpul cand o sa intalnesti pe cineva si nu o sa aiba ce sa iubeasca la tine